Hey fuckwats. E 2013. Ce faceti? Frecam menta la rece pe net? In primul rand, trebuie mentionat ca nu, nu sunt beat sau sub influenta substantelor interzise. Doar ca e primul post pe 2013 si vreau sa va trimit la dracu. Simplu, si atat. Vreau ca anul asta sa facem ceva. Cu noi, cu mine, cu vietile noastre, asa ca, in loc de LMA, va spun un SVF si va dau un sfat invatat de mine din propria experienta si din viata de zi cu zi. Si, mai mult, o sa va spun si ce se intampla dupa. Bare with me, si FYI, it's gonna be a LONG FUCKING POST. Dar o sa merite.
Mai intai, spuneti-mi daca sunteti 140% multumiti de voi, de prietenul/prietena voastra, de locul vostru de munca sau de performantele scolare, cu alte cuvinte, daca sunteti incantati de viata voastra... Stop here. Postul asta nu este pentru voi. Pentru restul, well, incercati ceva. Numiti 5 lucruri impresionante despre voi. Scrieti-le, strigati-le, what the fuck ever, dar (si asta-i jmenu') nu aveti voie sa listati ceea ce sunteti (gen, sunt de treaba, politicos, dragut, etc) ci doar ceea ce FACETI (gen, sunt jucator profesionist de rugby, sunt motociclist, sunt cel mai bun bucatar, de-astea). Daca nu ai reusit, sau daca dupa 40 de minute inca te mai gandesti la asta, atunci postul asta este pentru tine. Si o sa il urasti. Din sulfet. Din adancul inimii. Si o sa ma urasti pe mine pentru ca l-am scris. Si o sa te urasti pe tine pentru ca l-ai citit, iar singura scuza pe care o pot aduce in legatura cu acest aspect e ca as fi vrut sa am pe cineva sa-mi bage asta pe gat acum 6-7 ani.
Sa zicem ca o persoana la care tii foarte mult e impuscata langa tine. Zace pe trotuar in sange si sta sa moara. Un tip se strecoara prin multime, scoate un bricheag si se aseaza langa persoana in cauza (mama, tata, sora, iubit/a, etc) si te da la o parte. Normal, o sa intrebi:
Tu: - Esti doctor?
El: - Nu.
Tu: - Dar, stii ce faci, nu? Adica, esti asistent sau macar brancardier, nu?
El: - Nu, (deja putin iritat) dar sunt un baiat super de treaba, manierat si politicos si care isi respecta parintii.
Tu: - Si de ce naiba ar conta toate astea cand X e aici pe moarte? Am nevoie de cineva care sa stie sa opereze ranile de glont!
El: - (Vadit enervat) De ce esti asa egoist si superficial? Nu te intereseaza nici una din calitatile mele?
Tu: - (Moment in care il iei de umeri si il arunci cat colo) Da! Nu ma intereseaza toate cacaturile alea pentru ca in acest moment specific am nevoie de cineva care poate opri sangerarea, nu de manierele sau de respectul tau.
Acum, hai sa va spun socantul adevar despre lume si societate. Esti pus in aceasta situatie in fiecare zi. Every. Single. Fucked. Up. Day. Doar ca tu esti pampalaul cu briceagul si societatea zace in sant sangerand. Daca vrei sa stii de ce nu esti respectat, de ce nu esti admirat si de ce, in general, nu prea da nimeni doi banuti pe tine, e pentru ca lumea e plina de oameni care au nevoie de chestii. De mancare, apa, case, entertainment, relatii sexuale satisfacatoare, iar tu ajungi la locul faptei, tinandu-ti sula'n mana intr-un sistem creat si construit pur pentru satisfacerea nevoilor altora.
Ori inveti sa faci ceva util societatii, ori vei fi respins. Este ATAT de simplu. Indiferent cat de bun, sau de politicos esti. O sa fi singur, o sa fi sarac si o sa fi pe dinafara. Crezi ca sunt rau? Sau materlialist? Spui ca e importanta dragostea? Este, atata timp cat rezulta in a face ceva ce restul nu gasesc in alta parte.
Clip-ul de mai jos este din filmul Glengarry Glen Ross, iar Alec Baldwin a fost nominalizat pentru Oscar cu acest film, desi asta este singura lui scena din film.
E brutal, e nepoliticos, dar in acelasi timp este cea mai sincera si corecta descriere a ceea ce se va astepta societatea sa-i oferi. Diferenta este ca in lumea reala, oamenii au decis ca este gresit sa se comporte asa, si ca e mult mai usor sa te lase sa esuezi lamentabil, again, and again, and again.
Geniul scenei e ca in timp ce jumatate din cei ce o vad se gandesc "Vai ce sef muist" restul o ard "Sa ma fut! Hai sa mergem sa vindem imobiliare!". Sau, cum a fost descrisa de psihologi, ca daca ai fi in acea camera, unii ar intelege ca aceasta este munca si s-ar hranii cu energia mesajului, in timp ce altii ar lua lucrurile personal, s-ar gandii ca tipul este un jegos si ca nu are nici un drept sa vorbeaca cu tine asa, sau manevra standard atunci cand narcisismul intalneste o putere superioara, ar tacea malc si si-ar imagina cum ar fi sa gaseasca un rahatel care l-ar face ipocrit pe vorbitor.
Acum (ca sa acopar si segmentul asta) se vor gasi cativa imbecili de hipsteri fara joburi cam de varsta mea, care sa comenteze si sa citeze din Fight Club pe Tyler Durden care spune asa: "Nu esti locul tau de munca!".
Well, geniilor, esti. Esti chiar foarte mult. Ok, job-ul si locul de munca poate nu sunt sinonime intotdeauna, dar in ambele cazuri esti suma abilitatilor tale. Spre exemplu, a fi un parinte bun e o slujba care necesita anumite aptitudini. E ceva ce o persoana poate sa o faca pentru altcineva din societate, dar nu te iluziona. Job-ul tau, ceea ce faci pentru alte persoane, este tot ceea ce esti.
De aceea chirurgii sunt respectati si castiga mai mult decat comendiantii. De acea mecanicii auto sunt mai bine vazuti decat hipsterii. Si tot de aceea, daca mori intr-un mod ciudat job-ul tau e dat la stiri. (Un contabil a decedat due to overworking. Un game-tester si-a ucis familia pentru ca nu a putut sa-si permita noul iPon 9). Cat despre Tyler Durden, el a zis ca nu suntem job-ul nostru, dar in acelasi timp a fondat o super companie de sapun si a condus o miscare internationala socio-politica. He was totally his job! Si asta e ironia pe care majoritatea, daca nu toti, o rateaza in filmul ala.
Si ca sa ne intelegem ca nu vorbim de lucruri superficiale aici, hai sa excludem banii din ecuatie. Pentru ca ceea ce faci nu trebuie sa faca bani, ci trebuie sa fie util societatii.
Majoritatea amicilor mei au probleme la capitolul sex-life. Aka, there isn't one. Simplu. Ce aduci pe masa? Esti de treaba? Cui ii pasa?
Bineinteles, alti retarzi or sa sara de cur in sus zicand: "Adica nu pot sa gasesc fete frumoase daca nu am un job bun si fac multi bani?" Iar eu raspund, nu imbecililor. Asta e doar ceva ce va spune capul vostru sec ca o scuza sa poti cataloga oamenii ca superficiali sau egoisti si sa le ignori mesajul. Ce aduci pe masa? Esti amuzant? Creativ? Inteligent? Talentat? Ambitios? Ok, foarte bine. Ce faci tu ca sa scoti aceste calitati in evidenta? Cum le demonstrezi? Nu spunand ca esti un baiat de treaba. Ala e minimum de baza. E ca si cum te-ai duce la un restaurant care-si face reclama cu "Mancarea de la noi nu-ti face rau". Fetele frumoase si istete au aproximativ 40 de baieti de treaba care se dau la ele in fiecare zi. Pacientul moare pe strada. Tu STII sa-l operezi?
"Pai, nu sunt sexist, sau rasist, sau lacom, sau abuziv! Nu ca ceilalti!" Se auzi vocea din canal. Stiu ca e greu de inteles, dar daca singura ta calitate e de a enumera un sir de defecte pe care nu le ai, atunci, imi pare rau, la o parte. E in spatele tau cineva cu o cariera promitatoare care poate opera pacientul. Doare sa auzi asta? Si ce daca? Ce-o sa faci acum? Te retragi intr-un colt sa plangi? Sau ai de gand sa step up your game and operate the freaking patient? Dar sa nu te plangi la sfarsit ca fetele se indragostesc doar de jegosi. Iar scuza ca “stiu sa ascult”, e veche, si nu inseamna decat ca esti dispus sa stai tacut in apropierea unei fete doar in speranta ca o sa apuci sa-i simti mirosul. Ghici ce, mai e cineva in viata ei care stie sa faca asta, si mai stie sa cante la clape.
Ideea e sa devii cineva pe langa care fetele isi doresc sa fie. Si nu e vorba de aspect. E vorba de CE STII SA FACI. Pentru ca la finalul zilei, asta e pasul pe care TOTI il sar. Nu e "Cum sa gasesc un job?" ci "Cum sa devin genul de persoana pe care un angajator l-ar dori?". Nu e "Cum sa fac fetele sa ma placa?", ci "Cum pot deveni tipul de persoana pe care felete il plac?". Diferenta e ca cel de-al doilea tip de intrebare implica schimbari. Poate va trebui sa renunti la hobby-urile tale preferate, sau sa fi mai atent cu tine, sau, cine stie, sa-ti schimbi personalitatea.
Acum, o sa aud o mie de comentarii de genul: "Dar de ce nu pot gasi pe cineva care sa ma placa pentru ceea ce sunt?" si raspunsul este simplu. Nimanui nu-i pasa cine si ce esti. Ne pasa ce poti oferi. E simplu. Banal. De bun simt. Super simple stuff. Ce stii sa faci? Ah, ai 10 la scoala... Ok. Si ce stii sa faci? Nimic? Mori de foame. Nu va puteti imagina cati vin la interviuri, abia iesiti din facultate cu pretentii de 1000 euro pe luna. De ce sa-ti dau atat? Ce stii sa faci de banii aia? Ah, ai aproape 30 de ani, nici o zi de experienta in campul muncii, pentru ca ai stat ca o lichea acasa pe banii lu' ma-ta si lu' tac-tu sa faci liceu, facultate si master? Bine, mori de foame. Ii dau' lu' X care nu a terminat facultatea, sau nu a luat licenta, dar lucreaza de la 16 ani, si stie cu ce se mananca treaba. Este SIMPLU. CE. STII. SA. FACI?
"Dar nu stiu sa fac nimic". In sfarsit! Recunosti! Perfect, atunci, am o veste buna. Daca repeti indeajuns de mult, poti sa devii bun la ceva. Dupa ce investesti ore in sir intr-un anumit timp de munca, you get better at it. You learn how to do it. You progress and... Evolve. In something better that can actually help society.
Nu iti place idea de a sta ore in sir pentru a-ti polisa un skill? Atunci, am o veste buna si una proasta. Aia buna, e ca foamea vine mancand. Si in timp iese la iveala pofta de a invata. Vestea proasta e ca nu ai de ales. Vrei sa mananci, faci. Nu faci, nu mananci. Super simple stuff.
Si daca ai citit pana aici gandindu-te ca: "Doar ce e in interior conteaza" atunci pot spune ca tot ce facem e un refract a ceea ce suntem in interior. Eu scriu din mine, din ce vine din interiorul meu. Cei ce construiesc case o fac pentru ca asta e in interiorul lor. Fiecare lucru rau pe care l-ai facut a pornit cu un impuls care s-a zbantuit in capsorul tau pana cand ai actionat in baza lui, la fel si cu lucrurile bune. Cine esti tu in interior e doar metaforicul pamant din care creste fructul.
Ce nu vrei sa intelegi e ca TU esti fructul, nu pamantul. Nimanui nu-i pasa din ce pamant te tragi. Ce esti tu in interior e absolut zero fata de ceea ce faci pentru alti oameni. Unul din principalele motive pentru care te simti prost si inutil, nu e pentru ca ai o parere proasta despre tine, ci pentru ca nu faci nimic. Pentru ca stai degeaba, si nici macar tu nu te poti iubi pentru ceea ce esti, atunci cand nu faci nimic.
E fix ca si faza cu rugatul. Toti avem cel putin o cunostinta care atunci cand shit gets real, se roaga pentru tine. Ba chiar, cu prima ocazie cand ajunge la biserica, iti aprinde o lumanare. Nu discut aici daca are sau nu vreun efect rugaciunea, ci doar ca asta este cel mai usor si facil mod pentru acea persoana de a demonstra ca-i pasa, fara sa se ridice din canapea. Nu stiu daca ajuta, sau nu, si nu e important, dar cu siguranta nu o sa te ajute cu bani pentru operatia aia importanta, si cu siguranta nu stie sa puna mana pe bisturiu si sa lucreze pe pacient.
Analogia cu fructul si pamantul sunt luate din Biblie, ca tot veni vorba. Isus nu a spus “If you wanna work here, close.”, dar a spus “Orice pom ce nu da roade bune este taiat si aruncat in flacari.” Oamenilor nu le-a placut sa auda asta atunci, cum nu le place nici acum, si asta ma duce catre o idee foarte interesanta: Mintea umana este minunata, si nu o sa o vedeti lucrand atat de bine decat atunci cand se lupta cu toate dovezile posibile ca trebuie sa se schimbe. Psihicul nostru e echipat cu straturi peste straturi de mecanisme de aparare pentru a face ca lucrurile sa fie exact asa cum sunt acum, puteti intreba orice dependent.
Si ca sa dau cateva exemple, sunt sigur ca deja va vin in minte un numar extins de motive pentru care sa nu luati in seama ce scrie aici, spre exemplu:
- Interpretarea intentionata a criticii ca pe o insulta.
“Cine e ASTA de ma face pe mine lenes si inutil? O persoana decenta nu mi-ar vorbi niciodata asa! A scris asta doar ca sa se simta bine el, ca sunt altii care o duc naspa… Las’ ca-i zic eu de ma-sa una, doua."
- Concentrarea pe mesager, in loc de mesaj.
“Cine e ASTA de-mi spune MIE cum sa traiesc? E doar un blogaras de pe internet! O sa gasesc eu ceva ce imi demonstreaza mie ca e un ratat, si ca tot ce spune el e o prostie!”
- Concentrarea pe ton pentru a evita mesajul.
“O sa caut prin post-ul asta pana gasesc o poanta vulgara si o sa ma gandesc numai la asta! Am auzit ca un singur cuvant ofensiv poate demonta carti intregi!”
- Revizuirea propriei istorii.
“Nu e CHIAR asa de rau! Si ce daca acum o saptamana amenintam cu sinuciderea? Acum sunt mai bine! Sigur daca voi continua sa fac exact ce fac acum, eventual lucrurile vor fi mai bune. Daca in continuare ii fac favoruri fetei alea dragute, o sa ma observe pana la urma!”
- A te preface ca orice fel de schimbare pozitiva ar fi de fapt renuntarea la felul tau de a fi.
“Ok, deci, va trebui sa renunt la toate benzile mele desenate si sa ma duc la sala sase ore pe zi, si sa stau la solar ca toti cocalarii? Pentru ca ASTA E SINGURA ALTA OPTIUNE?”
Si asa mai departe. Tineti cont, a fi mizerabil, e confortabil. Si daca nu ati invatat asta din House inca, mai uitati-va la serial o data. De-asta oamenii prefera situatia asta. A fi fericit necesita efort. Si curaj. E incredibil de reconfortant sa stii ca atata timp cat nu creezi nimic, nimeni nu se poate lega de ceea ce ai creat.
E mult mai usor sa stai deoparte si sa zici ce naspa sunt lucrurile altora. Copiii aia sunt netrebnici, relatia alora e un dezastru, tipul ala plin de bani e superficial, blogger-ul asta e un nenorocit. Mai bine ii las un comentariu in care-l injur. Vezi? Am creat ceva!
Ah, da! Am uitat! De fiecare data cand o sa incerci sa faci ceva, fie ca vrei sa scrii o poezie, sau un blog, o sa fi inconjurat imediat de oameni care vor zice ca e naspa. Prietenii tai alcoolici nu vor ca tu sa fi treaz. Prietenii tai fara locuri de munca nu vor ca tu sa incepi o cariera. Prietenii tai singuratici nu vor ca tu sa incepi o relatie, si asa mai departe.
Dar tine minte, nu e altceva decat exprimarea propriilor lor frici. Pentru ca a minimiza munca altora e doar o alta scuza pentru a nu face nimic. “De ce sa creez eu ceva cand ce fac altii e naspa? Sigur as fi scris un roman pana acum, dar o sa astept pana apare ceva misto, nu vreau sa scriu urmatorul Twilight.” Atata timp cat nu produce nimic, o sa fie perfect si ireprosabil intotdeauna. Sau daca intr-un final, produc ceva, o vor face cu atata detasare incat sa iti dai seama ca nu e adevaratul lor efort. Adevaratul lor efort ar fi fost uimitor. Nu ca rahaturile pe care le faci tu.
Asa ca, pe final, vreau sa facem o intelegere. Pana la sfarsitul anului. Ba chiar mai bine, pana in Mai 2014 vreau ca fiecare dintre noi sa ne angajam ca vom face ceva. Ceva nou, ceva bun, ceva productiv. In timp ce altii iti spun: “Propune-ti sa slabesti 10 kg”, eu zic: fa orice te taie capul. Apuca-te de clape, sau karate. Invata sa programezi, invata o noua limba straina. Invata ceva nou, ceva ce va impresiona oamenii. Dar cheia e sa nu fie ceva maret care o sa ti se intample tie. (Gen, anul asta imi fac prieten, sau o sa fac o gramada de bani). Vreau ca sa te concentrezi complet pe a invata ceva nou si util care sa-ti ofere un pic mai multa valoare in fata altor oameni.
“Dar nu am bani sa ma duc sa invat o limba straina sau sa gatesc!” Atunci cauta pe Google si pe YouTube! Trebuie sa omori orice fel de scuza de genul acesta, sau ele te vor omora pe tine!
Sper sa fi ajuns la voi cu mesajul acesta. Si sper ca o sa fie pus in aplicare si de voi, nu doar de mine.
Pe final va las pe |Everybody is free to wear sunscreen", pentru ca imi pare cea mai potrivita pentru genul acesta de post si va urez un an plin de culori, sa putem colora singuri petele gri.
P.S: @Iulia, tipa care mi-a pus un comentariu la postul cu Prietenii mei Jurnalisti. Ti-am postat comment-ul (Nu am vrut sa fac asta pana nu iti si raspundeam) si ti-am raspuns, tot acolo.
Ne poti gasi pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu